Într-un sat mic de pe malul mării trăia o fetiță pe nume Anioara. Locuia împreună cu tatăl și mama ei într-o căsuță mică. Curtea casei era plantată cu flori frumoase, de care fetița avea grijă împreună cu mama, iar împreună cu tatăl, Anioara mergea adesea la pescuit.
Seara, fetiței îi plăcea să se cuibărească sub plapuma caldă, mama îi dădea ceai fierbinte cu plăcintă caldă și îi citea fiicei sale basme. Anioara aștepta întotdeauna cu nerăbdare o nouă poveste, pentru că în ele se întâmplau întotdeauna minuni.
Într-o seară minunată, mama i-a povestit fetiței un basm nou despre un prinț frumos care s-a îndrăgostit de o tânără fată și a luat-o în palatul său luxos.
Când mama a stins lumina în cameră și i-a urat fiicei sale noapte bună, fetița s-a așezat comod și a început să viseze că într-o zi și în viața ei va apărea un prinț care o va iubi, vor locui împreună într-un palat mare și luxos, și el o va proteja și apăra întotdeauna de toate necazurile.
În fiecare zi Anioara își imagina că în curtea palatului vor crește cele mai diverse flori, de asemenea acolo va fi o grădină imensă cu pomi fructiferi. Ea, într-o rochie frumoasă, va sta într-o zi însorită și caldă la umbră sub un măr înflorit și va citi basme noi și interesante. Cu prințul vor trăi mult și fericiți, și nimeni nu-i va putea despărți.
A trecut timpul, și fetița s-a transformat într-o tânără fată frumoasă. Părinții ei muriseră cu câțiva ani în urmă, și acum ea locuia în căsuța ei mică de pe malul mării complet singură. La gospodărie o ajuta o bătrânică care încă din copilărie se purta cu fata ca și cu propria nepoată, iar Anioara la rândul ei ajuta bunica la casă, în grădina de legume și în livadă.
Într-una din seri, când tânăra frumusețe stinsese deja lumina în casă, aprinsese veioza ei de noapte, sub care încă din copilărie mama îi citea basme, și se așezase comod, deodată cineva a bătut la ușă.
Cine e acolo?
Întrebă mirată fata.
Ca răspuns doar tăcere. Anioara se apropie de ușă și ascultă cu atenție. Deodată se auzi din nou bătaia, mai insistentă decât înainte.
Ei bine, cine e acolo? De ce taci?
Curiozitatea o copleși pe fată, și ea deschise cu prudență ușa. Pe prag stătea un cal alb frumos. Coama lui lungă și ondulată de culoare aurie cădea aproape până la pământ, iar potcoavele aurii străluceau cu o lumină puternică.
De unde ai apărut tu?
Exclamă Anioara.
Unde e stăpânul tău? De ce ești singur la o oră atât de târzie?
Calul doar își clătina capul agitat, de parcă chema fata în pădure.
Ce s-a întâmplat? De ce ești atât de neliniștit?
Atunci calul sări pe picioarele din spate și necheza atât de tare, încât fata se trase înapoi speriată.
Vrei să vin cu tine? De aceea ai bătut la mine? Acum, acum îmi pun doar un pulover, așteaptă-mă, dragul meu!
Anioara își puse imediat o jachetă, se încălță și se repezi după oaspetele de seară. Ajungând în pădurea deasă și întunecată unde o dusese calul, fata văzu deodată pe pământ trupul însângerat al unui tânăr. Anioara gândi că băiatul era mort, se aplecă deasupra lui, și deodată auzi bătăile inimii.
E viu!
Strigă ea.
Cineva, ajutor!!!
Dar în pădure era o tăcere desăvârșită, și nimeni în jur. Anioara încercă să ridice tânărul pe cal, dar nu avea destulă putere.
Și atunci pădurea fu luminată de o lumină strălucitoare, de parcă noaptea devenise zi, și de nicăieri apăru o fată frumoasă. Ea flutura bagheta magică, și Anioara simți deodată că devine mai puternică. Salvatoarea ridică tânărul și îl puse pe cal, care îi duse pe amândoi până la casa Anioarei.
Trecu o zi, tânărul își veni în fire. Fata avea grijă de el toată noaptea, nu-și lua ochii de la el, pregăti o infuzie de plante după rețeta bunicii și îl adăpă pe tânăr toată noaptea.
După ceva timp Anioara și tânărul se căsătoriră, se dovedi că el era prinț și locuia într-un palat minunat.
Fata își aminti cum demult mama îi spunea:
Fetița mea, când vei crește mare, cu siguranță îți vei întâlni prințul tău, care te va iubi, te va proteja și apăra! Crede în vis, și basmul va veni în casa ta și toate visele se vor împlinii.
Și atunci Anioara înțelese — acolo, în pădure, când fata nu mai avea deloc putere, basmul a ajutat-o. Iar tu citești basme, crezi în minuni?
